Aula Palatului Cantacuzino a găzduit în data de 17 februarie 2010 un Medalion Doru Popovici cu ocazia împlinirii a 60 de ani de activitate artistică a acestuia şi a 78 de ani de viaţă. În debut, muzicologul Viorel Cosma a prezentat publicului activitatea critică şi muzicologică a aniversatului. Primul moment muzical a fost asigurat de soprana Irina Ionescu şi de pianista Viorela Ciucur. Am ascultat lieduri pe versuri de George Topârceanu şi George Bacovia, potrivite sensibilităţii artistice a Irinei Ionescu, precum şi „Două imnuri bizantine” pe un text liturgic străvechi. Acestea din urmă au surprins prin combinaţia neobişnuită între timbrul de soprană şi textul liturgic.
Muzicologul şi criticul muzical Petre Codreanu a prezentat în continuare personalitatea componistică a maestrului Doru Popovici, subliniind expresivitatea, calităţile de melodist şi combinaţia între limbajul contemporan şi cel ancorat în tradiţie.
În final au urcat pe scenă soprana Mirela Zafiri şi pianista Ana Maria Ciornei, cu o selecţie de lieduri din perioada timpurie a creaţiei compozitorului (versuri de Lucian Blaga), perioada dodecafonică (versuri de Tudor Arghezi) sau din etapa de sinteză a ultimilor ani (versuri de Puşkin şi Doru Popovici). Întreg programul a fost marcat de un profund dramatism, specific de altfel creaţiei maestrului, pentru final fiind păstrate liedurile pe versuri de Mihai Eminescu, ce au încercat să aducă o umbră de speranţă şi optimism. Interpretarea plină de patos şi bogată în gestică a Mirelei Zafiri m-a făcut însă să confund pentru câteva momente recitalul de lied la care mă aflam cu un spectacol de operă.
Încheiem această scurtă cronică cu o concluzie a compozitorului Doru Popovici: „Era să nu-mi mai recunosc muzica, deoarece interpretările au recreat-o, făcând-o şi mai frumoasă.” Andreea Chiselev / Vezi articolul pe Radio Romania Muzical
Muzicologul şi criticul muzical Petre Codreanu a prezentat în continuare personalitatea componistică a maestrului Doru Popovici, subliniind expresivitatea, calităţile de melodist şi combinaţia între limbajul contemporan şi cel ancorat în tradiţie.
În final au urcat pe scenă soprana Mirela Zafiri şi pianista Ana Maria Ciornei, cu o selecţie de lieduri din perioada timpurie a creaţiei compozitorului (versuri de Lucian Blaga), perioada dodecafonică (versuri de Tudor Arghezi) sau din etapa de sinteză a ultimilor ani (versuri de Puşkin şi Doru Popovici). Întreg programul a fost marcat de un profund dramatism, specific de altfel creaţiei maestrului, pentru final fiind păstrate liedurile pe versuri de Mihai Eminescu, ce au încercat să aducă o umbră de speranţă şi optimism. Interpretarea plină de patos şi bogată în gestică a Mirelei Zafiri m-a făcut însă să confund pentru câteva momente recitalul de lied la care mă aflam cu un spectacol de operă.
Încheiem această scurtă cronică cu o concluzie a compozitorului Doru Popovici: „Era să nu-mi mai recunosc muzica, deoarece interpretările au recreat-o, făcând-o şi mai frumoasă.” Andreea Chiselev / Vezi articolul pe Radio Romania Muzical
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu